APEL
către Președintele Consiliului UE, Comisia Europeană și Parlamentul European,
precum și către Președintele, Guvernul și Parlamentul României
Faptul că și națiunile și statele membre ale Uniunii Europene au nevoie de Uniunea Europeană, de o aprofundare și perfecționare palpabilă a modului de luare a deciziilor și de funcționare a instituțiilor UE, nu ar mai merita să fie de argumentat sau dovedit. Din punctul de vedere al competitivității economice și sociale, al inovării și al securității, statele naționale pur și simplu rezista singure, ca până la al Doilea Război Mondial. Accelerarea competiției globale cu alte continente întregi și grupuri de economii emergente s-a intensificat considerabil în ultimul deceniu, ceea ce scoate lesne în evidență inevitabilitatea concentrăriiși cooperării între națiunile și țările Uniunii Europene deja considerabil fragmentate sau chiar divizate intern, cum este cazul unor state federeale sau nu, precum Spania, Belgia sau Polonia.
Tocmai de aceea, în actualul context agravat de ultimele evoluții ale relației dintre marile puteri mondiale, în special Statele Unite și Federația Rusă, pentru ca România să se poată implica și să poată adopta o nouă abordare realistă și credibilă la nivel decizional înalt UE, considerăm drept vital-necesară, în favoarea re-credibilizării României în ajunul negocierilor pentru redefinirea structurării / reinventării Uniunii Europene, adoptarea următoarelor căi și măsuri de acțiune:
1. combaterea convingătoare, la nivel oficial, al haosului legislativ și a manipulării sale, uneori rău intenționate, chiar de autorități ale Statului Român;
2. fixarea unui angajament și calendar clar al aderarii României în primul rând la spațiul Euro, dar și la alte organizații cu rol de barometru la nivel global, precum Organizația de Cooperare Economică și Dezvoltare;
3. sprijinirea așezării ierarhiilor valorice din societate, mai ales pe baza criterilor de selecție clare în administrația publică centrală, mai ales (merit, competențe, abilități, moralitate, responsabilizare civică);
4. stabilirea regulilor clare de intercomunicare, transparență între autorități, dar și în relațiile cu Societatea Civilă, fără acceptarea unor conivențe și presiuni explicite ale unor culte religioase dominante în deciziile Statului Român;
5. trecerea la descentralizare administrativă, politici de regionalizare conforme bunelor practici UE, de-politizări reale și pragmatice la nivelul autorităților publice, în general;
6. menținerea unei monitorizări eficace asupra aplicării și respectării legislației comunitare spre a reduce în mod concludent numărul de proceduri considerate infracționale față de dreptul european (infringement), de către Comisia Europeană și Curtea Europeană de Justiție;
7. mutarea accentului de pe stricta penalizare a corupției la nivel înalt pe componenta de recuperare accelerată a prejudicilor produse și pe măsurile de alarmare rapidă și prevenție a posibilelor acte de corupție în timp util, nu la mulți ani după ce faptele s-au produs, iar pagubele, în mod realist, nu mai pot fi recuperate, iar faptuitorii să fie determinați să dovedească, în mod public, că își regretă, întra-devăr, faptele comise;
8. promovarea dezvoltării politicilor de dezvoltare regională durabilă și asigurarea unei egalități efective a șanselor sociale și profesionale ale cetățenilor, fără actualele discriminări mascate sau explicite;
9. instituirea unui cadru flexibil și puternic de lobby (inter-) instituțional în favoarea României în raport cu principalele instituții de decizie din UE.
Pentru ca obiectivele agendei interne să se plieze cât mai bine cu tendințele de schimbare, regenerare și chiar reinventare a profilului/arhitecturii UE, solicităm ca liderii Uniunii Europene și ai României, implicit, să ia în considerare și să valorizeze următoarele componente majore:
1. depășirea logicii de tip concurențial și menținerea procesului de aprofundare a unificării europene sub presiunea eternă a ”abordării inter-guvernamentaliste”;
2. combaterea prin politici publice și măsuri adecvate a umanitarismului aparent generos, dar în fapt doar generic și contra-productiv în raport cu fluxurile migratorii sau îmbătrânirea galopantă a populației europene, ceea ce este evident că alimentează întreaga gamă de discursuri paseiste, revanșate, retrograde sau chiar explicit reacționare;
3. în scopul întăririi rezistenței și coeziunii UE în noua perioadă de extinsie a politicilor protecționiste și fragmentariste, revizuirea Tratatului Constituțional de la Lisabona într-o perioadă rezonabilă de timp, pentru reluarea pe baze consolidate a proiectului demarat la Maastricht și generarea unei coerențe și identități constituționale comune arhitecturii UE, inclusiv prin inserarea mult mai explicită a unei componente civice în viitoarea Constituție Europeană;
4. desăvârșirea reformării interne a Parlamentului European, ca prim for legislativ, prin înființarea unei Camere Independente a Cetățenilor, fără afiliere partinică, a unui Guvern European și prin extinderea competențelor Curții Europene de Justiție și a rolului Procurorului European Anti-Corupție;
5. realizarea unui echilibru dinamic explicit între prosperitate prin Piața Unică Europeană și drepturile sociale și cetățenești, în special printr-o transpunere mult mai susținută în practică a conceptelor derivate din dezvoltarea durabilă;
6. realizarea unui compromis inteligent și pragmatic intre brațul birocratic al UE-Directoratele Generale ale Comisiei Europene și componenta destul de greoaie a deciziei la nivel politic, plasata la nivelul Comisarilor Europeni și partial al grupurilor politice dominante pro-europene din Parlamentul European;
7. stabilirea unui mecansim coerent, suplu, dar imperativ de consultare și cooperare consolidată între parlamentele naționale și Parlamentul European, precum și între curțile constituționale ale Statelor Membre, apt să reducă treptat din virulența discursurilor extremiste și din ineficacitatea economică a unor lideri politici populiști;
8. reconfigurarea rolului de diapazon financiar din partea Băncii Centrale Europene, în special pentru îmbunătățirea și armonizarea sistemului de guvernanță unitară financiar-bancară, implicit imprimarea unui climat și tratament mai echitabil pentru economiile / finanțele statelor mai fragile și necorelate, până în prezent, la spațiul Euro;
9. definitivarea unui concept realist și unitar de securitate europeană, mai ales prin scăderea dependenței față de sprijinul Stelor Unite și aprofundarea unui sistem de alarmare rapidă în raport cu toate tipurile de criză și conflicte la nivel internațional;
10. accelerarea simplificării demarate de Comisia Europeană la nivelul regulilor și procedurilor hiper-birocratice, în special în cazul gestionării programelor cu fonduri europene, precum și reducerea cheltuierilor excesive și a lipsei de eficiența a unor instituții considerate de publicul larg, drept prea costisitoare și ”antipatice”, mai ales Parlamentul European;
11. refondarea întregului sistem educațional european pe coordonatele cultivării valorilor universale și a pluralismului / coexistenței mai multor ”concepții asupra binelui și răului”, inter-culturalității și laicității statului, precum și adoptarea de politici și măsuri de educație alternativă continuă și de stimulare a activităților culturale menite să întărească ”patriotismul constituțional” comunitar, precum și simbolistica unui brand comun pentru întreaga Uniune Europeană;
12. în scopul prevenirii agravării decalajelor social-economice, a fluxurilor migratorii și a traficului ilegal de persoane, angajarea mai bine fundamentată pragmatic a fondurilor în favoarea reformelor din țările în curs de dezvoltare.
Întrucât apartenența la UE este văzută ca un fel de ”ultim scut” în raport cu unele tendințe economice hiper-concurențiale, dar necorelate cu doctrina drepturilor omului, ca și în alte etape de răscruce, considerăm că destinul transformării în bine a României va depinde în mod sensibil de capacitatea sa de a renunța la rolul mimării reformelor sau implicării pur declarative. Doar asemenea schimbări ar putea conduce la o ”europenizare” în profunzime, la ieșirea dintr-o condiție ”post-patriarhală” și provincialistă, propulsând-o mai aproape de ritmul impus de ”nucleul dur” UE.
Pe această cale, în mod oficial, solicităm ca Președintele României, în contextul participării Domniei Sale la Summitul Aniversar al Tratatului de la Roma, să ia în considerare setul nostru de propuneri și recomandări din partea reprezentanților la Masa Rotundă și să se inspire din acestea în cursul consultărilor/negocierilor ce vor avea loc pentru a putea defini și argumenta cât mai convingător poziția pe care România dorește ca noua Uniune Europeană post Brexit să o adopte în favoarea intereselor sale, pentru ca Statul Român să fie în măsură să primească sprijinul așteptat din partea Uniunii Europene, rămânând în plutonul de elită al construcției europene.
Pe de altă parte, solicităm liderilor Uniunii Europene ca, indiferent de viziunea și decizia finală ce se va adopta pe viitor asupra dezvoltării UE – cu ”două sau mai multe viteze” ale integrării sau ”cu mai multe cercuri sau intensități” -, să mențină constant și ferm sprijinul acordat dezvoltării și reformelor instituționale din România, în special în favoarea libertăților și valorilor fundamentale comune, a unei prosperități economice pentru toți cetățenii, ghidând și păstrând România cât mai aproape de ”nucleul dur” al integrării europene, îndeosebi în contextul apropiatei preluării a Președinției UE în anul 2019.
De aceea, în numele participanților la eveniment, considerăm că este deosebit de oportună, ca în cazul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est sau al Convenției Europene care a condus la adoptarea Tratatulu Constițional UE, să se ia decizia numirii unui Emisar Special sau Negociator care să medieze și să contribuie la adoptarea unor decizii finale cât mai înțelepte cu privire la reformarea și funcționarea viitoare a Uniunii Europene.
Pentru conformitate,
Secretariatul Organizatoric al Mesei Rotunde
București, 23 martie 2017
P.S.
Acest APEL va fi ulterior difuzat spre informare și lobby instituțional către:
- Președintele Consiliului UE
- Președintele Comisiei Europene
- Președintele Parlamentului European
- Președintele României – Administrația Prezidențială
- Primul Ministru al Guvernului României
- Președintele Senatului României
- Președintele Camerei Deputaților