Întrucât, în această etapă, Uniunea Europeană a reușit să depășească o anumită perioadă de stagnare și de legitime îngrijorări asupra propriului său viitor, am considerat motivant să solicităm opiniile uneia dintre tinerele personalități de origine română care activează ca militant pro-european de ani buni la Bruxelles, iar în prezent deține și rolul de Senior Manager al Departamentului de Afaceri Europene al portalului Euractiv.com. Menționăm că interviul a fost realizat, recent, de la distanță, dar surprinde ultimele evoluții atât pe scena europeană, cât și cu privire la evoluția raporturilor dintre România, ca Stat Membru, și principalii decidenți comunitari.

1. Domnule Ioan BUCURAȘ, ați reprezentat oficial, la Bruxelles, și sunteți parte a uneia dintre puținele platforme orientate în mod radical și combativ în sensul reconectării decidenților cu cetățenii europeni. Conform platformei politice adoptate în anul 2017, știm că vizați un obiectiv extrem de ambițios, anume apariția și încurajarea unui așa-numit ”interes al cetățenilor”, care să transceandă ideologiile sau interesele de grup care eșuează, de obicei, în apatie și egoisme naționale. Vă rugăm să ne explicați cum vedeți posibilă, în actualul context european frământat, reușita unui astfel de demers.

În primul rând, vă mulțumesc pentru invitația de a acorda acest interviu și de a răspunde întrebărilor dvs. Aș dori să clarific de la început anumite lucruri: mandatul meu ca Secretar General al Tinerilor Federaliști Europeni a durat 2 ani și s-a încheiat în septembrie 2016. În momentul de față prezidez întrunirile la nivel european ale Comitetului Federal ale acestei mișcări – care, de altfel, este cea mai veche mișcare pro-europeană la nivelul societății civile europene.

Legat de ce ați menționat, și anume, așa-numitul „interes al cetățenilor” care transcendă ideologii și egoisme naționale: acesta nu poate fi stârnit decât dacă cetățenii sunt informați corect. Este greu să fii pro-european când de ani de zile guvernele statelor membre au avut mai mereu un discurs populist și mai mult sau mai puțin (în funcție de stat) anti-european. Rolul unor astfel de organizații este de a prezenta o construcție complexă, cum este Uniunea Europeană, pe înțelesul cetățeanului, și de a crea punți de legătură între decidenții politici la nivel european, instituții și mai ales, cetățeni.

Frumusețea și eficiența acestei organizații constă în faptul că reușește să adune tineri din toate colțurile Europei, și din tot spectrul politic (ecologiști, conservatori, liberali, social-democrați), care militează pentru o Europă unită, democratică și federală. Rezoluțiile politice și luările de poziție au, așadar, un caracter incluziv, atotcuprinzător și pro-european.

Acest demers poate reuși doar prin informarea corectă a cetățenilor, demers care nu este atât de mult îngreunat de contextul european destul de frământat, cât este de răspândirea știrilor false (fake news). Trebuie să menționez totuși că atitudinea statelor membre odată cu apariția crizei financiare în 2008 nu a ajutat deloc la îmbunățirea sentimentelor în ceea ce privește Uniunea Europeană, pentru că, dacă vă aduceți aminte, discursul la nivel guvernamental și național era mereu critic la adresa Uniunii, guvernele încercând să găsească un țap ispășitor pentru situația economică dezastruoasă cu care se confrunta la acea vreme întreg mapamondul.

2. Pretutindeni în lume, nu doar în Uniunea Europeană, se vorbește despre o criză majoră a educației, în special a unei educații care să repună în centrul atenției ideea de responsabilizare a copiilor și tinerilor. În acest context, am fi interesați să aflăm mai multe despre modalitățile prin care vă străduiți să impuneți, în această etapă, conceptul de cetățenie și educație civică europeană.

Educația trebuie să pună în centrul atenției noi metode de învățare, mai ales la nivel preuniversitar. Mulți copii știu astăzi să folosească o tabletă înainte de a ști să citească. Învățarea trebuie să fie un proces interactiv și dinamic și să se adapteze mereu progresului tehnologic.

Ultimul trend global ne arată că la nivel universitar apare un declin în ceea ce privește interesul pentru anumite cursuri și/sau facultăți, deoarece aproape orice curs, studiu de cercetare sau manual, este accesibil gratuit online, iar taxele pentru diverse programe (masterate, școli de vară, etc.) sunt de cele mai multe ori foarte mari. Dacă înainte aceste taxe erau justificate nu doar de prezența unor profesori reputați, ci și de accesul la informație pe care nu îl aveai decât în cadrul unui astfel de program universitar, astăzi au început să aibă un caracter destul de comercial, pentru că ‘dau bine pe CV.’ Fiind conștienți de acest lucru, tot mai mulți profesori universitari de la cele mai prestigioase instituții academice din lume, pun măcar o parte din cursuri online, acestea fiind accesibile gratuit. Nu spun că formarea universitară nu este importantă, dimpotrivă, doar că cererea a început să scadă datorită accesului liber la (aproape) orice informație.

În ceea ce privește responsabilizrea copiilor și tinerilor, este necesară introducerea cursurilor despre funcționarea Uniunii Europene în orice programă școlară, inclusiv a seminarilor cu caracter non-formal, cum ar fi ‘Europe At School’ sau ‘Model European Union’. În cadrul acestor seminarii, tinerii iau rolul unui ministru, europarlamentar, jurnalist, sau lobbyist, învățând și înțelegând complexitatea procesului legislativ și decizional european prin metoda ‘learning by doing.’ Să nu uităm de programul Erasmus, consolidat acum într-un singur program, Erasmus+, care oferă o sumedenie de posibilități de formare profesională și vocațională, nu doar de schimb de experiență la nivel universitar.

Așadar, cum spuneam anterior, cetățenii Uniunii nu pot aprecia Uniunea, decât dacă sunt informați corect în acest sens, și e bine să se înceapă cu introducerea acestor cursuri în programa școlară.

Bunicii noștri au mai prins Europa pe timp de război. Acest lucru trebuie amintit generaților de astăzi, că bazele formării Uniunii Europene au fost acestea: conviețuirea, pacea și prosperitatea, după două războaie mondiale care au decimat Europa. Dacă acum 40 de ani am fi spus unui finlandez că poate studia, călători, sau deschide o companie în Portugalia, la fel cum o face în țara sa, având aceeași monedă unică, ar fi spus probabil că batem câmpii cu grație. Astăzi este realitatea cetățenilor UE. Iar pentru aceste lucruri mișcarea Tinerilor Federaliști Europeni a militat de la înființarea sa.

”Este foarte ușor pentru un politician populist să întoarcă o astfel de „intervenție” împotriva Uniunii și a proiectului european”

3. Ultimele alegeri din state precum Austria, Germania și Italia, mai degrabă au complicat, decât au clarificat, direcția spre care se îndreaptă sau ar merita să se îndrepte reformarea instituțională a Uniunii Europene. În acest sens, vă rugăm să ne explicați de ce considerați că UE nu reușește să lupte destul de ferm contra tentativelor de destabilizare și confuzionare a electorilor europeni, în special după ce s-a dovedit public amestecul direct sau indirect al Kremlinului în distorsionarea mediatică din țările europene?

Va fi interesant de urmărit evoluția tânărului cancelar austriac, Sebastian Kurz, care a preluat portofoliul afacerilor europene, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Austria, și care își dorește în continuare un drum pro-european pentru țara sa. Kurz rămâne un punct de contact și mediere între ceea ce se dorește a fi un nou tandem franco-german și Grupul Vișegrad.

În Germania, se pare că apele s-au liniștit, deciziile au fost luate, iar pentru următorii patru ani vom avea parte de o nouă coaliție, așa numita GroKo, formată din creștin-democrații Angelei Merkel, și social-democrații germani. Lucrul acesta este îmbucurător, având în vedere că se dorește reformarea zonei Euro și a bugetului Euro, inițiativă venită din partea președintelui francez, Emmanuel Macron.

Rezultatul alegerilor din Italia nu este de bun augur pentru proiectul european, având în vedere că populiștii eurosceptici și extrema dreaptă au câștigat alegerile. Rămâne de văzut cum va reuși tandemul franco-german să înduplece Italia.

Uniunea Europeană nu poate interveni direct în influențarea electoratului unei țări. Este foarte ușor pentru un politician populist să întoarcă o astfel de „intervenție” împotriva Uniunii și a proiectului european, chiar dacă țara sa face parte din exact aceeași Uniune. Sună paradoxal. Și este. De câte ori nu s-a scris și spus despre ‘birocrații din spatele ușilor închise de la Bruxelles’ care ‘nu ne lasă să ne guvernăm țara’ și ‘ne hotărăsc NOUĂ viitorul, împotriva valorilor și tradiților NOASTRE’?, aceste discursuri apărând în condițiile în care fiecare stat membru este reprezentat proporțional ca număr de funcționari și experți. Din păcate această retorică a apărut tot mai mult și în spațiul public românesc.

În ceea ce privește Kremlinul: acesta nici nu a trebuit și nici nu trebuie să se implice prea mult în distorsionarea mediatică în ceea ce privește proiectul european, această distorsionare venind de multe ori din partea propriilor politicieni ce practică un discurs populist, anti-european. Practic, am pregătit Kremlinului terenul și i-am ușurat distorsionarea mediatică, însă noi ne-am dat autogol, acesta putând fi înțeles și interpretat ca BREXIT. Dar, la fel cum o echipă se mai trezește după șocul unui autogol, așa se pare că și statele membre au început să înțeleagă ce implicări economice și geopolitice poatea avea ieșirea din blocul comunitar.

4. În ultimele luni, instituțiile europene au dat semne c se preocupă mai mult de deteriorarea standardelor statului de drept, îndeosebi în ceea ce privește Polonia și Ungaria. Alertarea cu privire la România a sosit relativ recent, în momentul în care unii comentatori apreciază că ar fi întrucâtva prea târziu să se mai intervină într-o situație în care lucrurile au pornit deja pe un alt făgaș. Există chiar voci din interiorul Parlamentului European și al Grupului PES, conform cărora, în curând, ar fi foarte posibil ca principalul partid de guvernământ din România să părăsească actualul grup parlamentar din care face parte și s se alăture Grupului ENF (Europa Națiunilor și a Libertății), dominat de figura controversatei Marine Le Pen. Cum comentați aceste evoluții, mai ales în urma recentei vizite de evaluare a Prim-Vice-Președintelului Comisiei Europene Frans TIMMERMANS?

Mă uimește această informație. Nu am mai auzit vehiculându-se această ipoteză, conform căreia europarlamentarii PSD ar părăsi grupul S&D pentru a se alătura ENF-ului lui Le Pen, dimpotrivă! PSD-ul mizează pe un rezultat bun la alegerile europarlamentare din 2019, consolidându-și poziția în S&D. Nu doresc să speculez, dar probabil că aceste declarații/informații false apar pe fondul jocurilor de putere din acest grup politic, jocuri care încep la nivelul fiecărui grup politic european, având în vedere că alegerile vor avea loc peste un an.

Prim-Vice-Președintele Comisiei Europene a avut declarații cât se poate de clare în ceea ce privește situația statului de drept și referitoare la Legile Justiției. Rămâne să vedem cum va evolua situția de acum înainte și ce se va decide la București, însă nu pot decât să amintesc vorbele rostite de Timmermans: „Ați alergat aproape un maraton și mai aveți câțiva pași. Nu alergați în direcția opusă, pentru numele lui Dumnezeu!”

5. În ceea ce privește Partidul ALDE, care este în mod oficial reprezentat modest și la nivelul Parlamentului European, cum evaluați ”relativa” toleranță a conducerii Partidului ALDE din Parlamentul European față de discursul marcat anti-occidental al unor reprezentanți români?

Dacă privim intervențiile din Parlamentul European, în ansamblu, vom observa că există un anumit grad de toleranță a facțiunilor europene vizavi de declarațile anumitor partide care fac parte din acea facțiune, sau a anumitor europarlamentari. Exemple celebre ar fi toleranța PPE-ului față de FIDESZ (creștin-democrații ungari) sau negocierea dintre ALDE și Movimento 5 Stelle, partid răspicat eurosceptic. Logica este simplă: cu cât mai multe partide membre și europarlamentari sunt prezenți în facțiune, cu atât mai mare este puterea decizională și de negociere a facțiunii respective. Politica rămâne politică, indiferent că e vorba de Berlin, Bruxelles sau București.

”Părinții fondatori ai Uniunii au avut o viziune mult mai progresistă și federalistă decât ceea ce a urmat”

6. Metoda federalistă, chiar de la origini, a fost conectată doctrinar cu personalismul filosofic și a oferit totdeauna impresia că poate constitui ”o cale de mijloc” care să conducă la o rezolvare mai rezonabilă și mai bine fundamentată a problemelor cu care se confruntă afirmarea conștiinței și cetățeniei europene. Rugăm evocați în câteva cuvinte care credeți că sunt provocările și oportunitățile oe care le au astăzi tinerii europeni pro-federaliști pentru a se simți cu adevărat utili și puși în valoare în societatea actuală?

Aș dori să precizez că abordarea mișcării este una cât se poate de pragmatică. Mi-ar plăcea să aveți ocazia să participați la o întâlnire a Tinerilor Federaliști Europeni (JEF Europe), fie la Comitetul Federal, fie la Congres, să vedeți cum lucrează împreună tineri din întreaga Europă, tineri ce lucrează în instituțiile europene, în companii și think-tank-uri, și care militează pentru o Uniune federală, democratică și eficientă. Ceea ce mulți uită este faptul că viziunea federalistă europeană a pus bazele constituirii Uniunii Europene, așa cum o cunoaștem noi astăzi. Părinții fondatori ai Uniunii au avut o viziune mult mai progresistă și federalistă decât ceea ce a urmat să fie Comunitatea Europeană, inițial numită Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Bineînțeles, rațional și pragamatic vorbind, era imposibil ca Europa să devină peste noapte o Uniune Federală Europeană, după secole de război, și după ruperea acesteia în două (amintesc aici de deciziile Conferinței de la Ialta). Pe urmă, au existat frici de pierdere a suveranității, a identității naționale și culturale, economice, de reînarmare a Germaniei, etc. Din nou, în contextul acelor vremuri, aceste frici erau probabil justificate. Însă integrarea europeană a stagnat în ultimii 10-15 ani, factorii fiind multipli: criza financiară și economică, criza imigranților și refugiaților, BREXIT-ul, populismul, pentru a numi câteva din problemele care au pus frână progresului și integrării europene.

În acest context, aș dori să amintesc de tendințele pe care le observăm în rândul partidelor convenționale de centru-dreapta și de centru-stânga, atât la nivel de partid cât și la nivelul electoratului, și anume, scindarea bazei partinice și migrarea către partide cu o ideologie puternică, fie de stânga, fie de dreapta, sau, dimpotrivă, coagularea acestora într-un partid de centru consolidat, cu tendințe social-liberale (după modelul Macron). De pildă, mulți dintre alegătorii tradiționali ai social-democraților germani, tind către partidul german de stânga ‚Die Linke’, iar mulți creștin-democrați au început să adopte o poziție și retorică ușor naționalistă, fie pentru a migra ideologic către dreapta, fie pentru a atrage electoratul naționalist și chiar și ultra-naționalist. Va fi foarte interesant de urmărit această evoluție în următorii 4-5 ani la nivel european. Iar acest lucru poate avea un impact direct și asupra mișcării federaliste, prezentând în același timp atât o provocare cât și o oportunitate.

”Iar pe cei care au ales să plece, îi rog să treacă peste amărăciune și supărare (…) și să își aducă aminte că dincolo de un sistem nu tocmai funcțional și încă destul de corupt, avem o țară extraordinar de frumoasă.”

7. În prezent, aveți o misiune extrem de importantă și captivantă, la Bruxelles, în cadrul prestigiosului portal de presă Euractiv, care are și o versiune specială în limba română. Dacă ați reveni în România, fie și pentru un minut, ce recomandări le-ați formula tinerilor români, mai ales celor care sunt frustrați și preocupați în raport cu situația lor profesională și socială actuală? Vă adresez această întrebare pe fondul în special al alarmantelor statistici care evidențiază o depopulare galopantă a României, țara fiind confruntată cu al doilea mare fenomen de emigrare din lume, după Siria.

Nu exclud revenirea în țară, mai devreme sau mai târziu. Într-adevăr, depopularea cu care ne confruntăm este un semnal de alarmă. Pe termen mediu și lung, consecințele depopulării sunt devastatoare. Pe termen scurt, mai ales din punct de vedere economic, pentru unii acest lucru poate reprezenta o oportunitate. Însă indiferent de drumul pe care îl aleg sau pe care sunt nevoiți să îl aleagă, nu pot decât să le recomand tinerilor să creadă în propriile puteri și să se implice în spațiul public, în viața politică, în asociații, să participe activ la dezvoltarea și îmbunătățirea locului în care se află. Nu este ușor, dar dacă dorim să apară reciprocitatea și cumsecădenia în spațiul public, trebuie să ne implicăm activ. Iar pe cei care au ales să plece, îi rog să treacă peste amărăciune și supărare (în cazul în care acestea sunt motivele plecării lor), și să își aducă aminte că dincolo de un sistem nu tocmai funcțional și încă destul de corupt, avem o țară extraordinar de frumoasă. Pot spune cu bucurie că am promovat România, orașul și regiunea din care provin, cu succes. Am avut onoarea de a găzdui Board-ul (mandatul 2013-2015) al Tinerilor Federaliști Europeni în Timișoara, pentru întrunirea finală din acel mandat. Au fost foarte plăcut impresionați și unii dintre ei chiar surprinși, și spun surprinși pentru că, din păcate, nu avem tot timpul tocmai cea mai bună imagine, din motive bine cunoscute. Potențialul României este departe de a fi atins, iar tinerii, indiferent dacă au decis să rămână sau să plece, sunt pilonul de bază al dezvoltării României. Nu trebuie să uităm acest lucru.

Interviu realizat de Sever AVRAM
Președinte Executiv – EUROLINK-Casa Europei