Deloc zadarnice chinuri ale dragostei, ci vibrante ofrande de inocență și voluptate lirică

Fiecare întâlnire cu ansamblul muzical ”Home of Strings” nu este vreun fel de experiment cumva aleatoriu provocat, ci o expresie a căutării unei identități mai aprofundate și în serviciul delicat și temeinic al delectării unui public de toate vârstele și orizonturile culturale. În spatele ultimei puneri în scena deja reprezentate recent la finele anului care tocmai s-a încheiat se vede clar că este vorba de multe ore de transpirație și de scotocire în sertarele de sus ale sensibilității și auto-perfecționării echipei atât de bine sudate și solidare în raport cu spectatorii săi.

De această dată, am avut ocazia să urmărim un spectacol de aproximativ o oră, extrem de expresiv și condensat inspirat din opera micului Mozart, care avea doar 12 ani când a conceput prima sa mini-capodoperă. Nu voi spune foarte mult despre opera ”Bastien și Bastienne” ca atare sau libret, deoarece este deja destul de binecunoscută printre melomani. Semnificativ aici este modul migălos și dezinvolt în care compozitorul vienez a combinat în paralel două stiluri distincte de muzică de pe atunci, așa-numitele influențe franceză și germană ce conferă o coloratura aparte artistică rezultatului final. Într-adevăr, mica operă are o bază de plecare asumat bucolică, pastorală, dar asta nu înseamnă frivolitate în acest caz, ci, dimpotrivă, o tratare parțial ironică și buclucașă pe tema zadarnicelor chinuri ale primei iubiri, care a inspirat pe atâția alți scriitori sau muzicieni și înainte de adolescentul Amadeus. Relativa simplicitate a texturii muzicale pune însă îndeajuns la încercare atât pe talentații  interpreți, fascinantul cvartet de coarde, cât și pe ilustrul pianist Tudor Scripcaru, ce se menține constant într-o agreabilă și inspirate consonanțe cu vocile ansamblului muzical. În rolul micii Bastienne, soprana Maria Ungheanu știe să strălucească subtil si fremisant ca de obicei. Imprimând atât gingășie, cât și un aer înțelepțit zglobiu propriilor părți solistice sau în duet cu tânărul, dar experimentatul tenor Daniel Găină, deja remarcat în mod remarcabil în propria breaslă. Duetul din porțiunea finală a impresionat în mod evident publicul în general format din elevi care au stat cu respirația tăiată până la deznodământul operei, descoperită cu întreaga candoare specifică vârstei. În rolul oarecum de raisonneur și mediator al lui Colas, regizorul și organizatorul ansamblului, Niculae Voicu i-a distribuit foarte îndreptățit pe interpretul de origine chineză Fang Shuang,  care a cântat într-o limbă română impecabilă și a imprimat un elocvent aer contrapunctic, atât ca volum și timbre, cât și ca personalitate lirică în genere.

Scenografia și costumele au fost atât de tandru, catifelat alese încât s-au potrivit mănușă ideii de omagiere a dragostei adolescetine a celor doi parteneri principali ai operei. Până și Moș Crăciun și toți spectatorii s-au îmbulzit literalmente să se fotografieze împreună în acel cadru, la final, ceea ce a smuls ropote de aplauze și încântarea copiilor ce au primit în dar, cu sprijinul atât de generos al sponsorilor spectacolului, pachete copioase de cadouri mult așteptate, perfect pe gustul copiilor. Nu în ultimul rând, în afara costumației și ambianței deja elogiate mai sus, au produs o plăcută impresie și întipărire în memorie stilul furnizat de coafurile și machiajul realizate grație profesionalimului devenit deja brand de prestigiu al grupului El Studio Style

În plus, fără ospitalitatea din partea Centrului Metropolitan ”Sala Dalles” al Primăriei Generale a Capitalei, ca și a sprijinului moral din partea Autorității Naționale pentru Protecția Copilului, precum și al generozității întregului consorțiu de parteneri și sponsori, visul familiei Voicu de a transpune pe scenă o asemenea mică bijuterie ar fi rămas poate doar o intenție  pe jumătate valorizată.

Din unghiul meu de vedere, sunt ferm convins că spectacolul are în continuare un real viitor și pe alte scene din țară și că merită să fie prezentat în turneu național în cât mai multe orașe în favoarea educației emoțional-afective a copiilor și tinerilor spectatori, cât și întru creșterea reputației tot mai consolidate a ansamblului ”Home of Strings”, o prezență mai mult decât necesară și captivantă în peisajul muzical nu doar al Capitalei, în pofida atâtor obstacole materiale și birocratice pe care sunt mereu obligați să le depășească din mers, cu surâsul pe buze.

Spre a vă convinge, puteți vizita, spre deliciul fiecăruia, pagina web și portofoliul canalului de youtube al formației!. Încă o dată, calde felicitări pentru profesionalism și abnegație, pentru perseverența idealistă pusă în joc, și cât mai multe izbânzi în noul an 2023!